Locul 2 în lotul național U.C.P.R., categoria Viteză

Interviu cu tandemul ȚÂRLEA BOGDAN + FLORIN, C.S.C. Vulcana Pandele, DB

Locul 2 în lotul național U.C.P.R., categoria Viteză 2020-2021

cu porumbelul RO-18-350818 M (18,1349 pct.)

 

 

1. Toți columbofilii au o poveste a lor de început, fiecare interesantă în felul ei. Care este povestea dumneavoastră columbofilă? Ce anume v-a determinat să intrați în acest univers și să cultivați porumbei? Cum a pornit totul?

De porumbei m-am apucat în jurul vârstei de 7 ani, dar fiind la tata în curte. Deci m-am născut cu ei în curte și, prima oară când am început să merg, m-am dus mai întâi spre voliera lor. Așadar, de la 7 ani am început să mă ocup de ei, practic stând după tata prin gospodărie. La vremea respectivă, tata îi juca la natural, și tot clubul concura pe un singur ceas mecanic, care se afla la dl. președinte Anton Glodeanu. Cu clemele se duceau la dumnealui acasă și acolo constatam porumbeii. De atunci mi-au intrat în sânge.

 

Pe la 14 ani, m-am mutat la bunici și mi-a făcut bunicul un adăpost pentru ei. Abia pe la 17-18 ani am început să-i concurez și eu, dar fără ceas, doar clemați și îmbarcați în mașină. Mă bucuram doar să-i văd venind de la concurs. 2009 a fost anul când i-am și clemat prima oară. Prin 2012-2013, din cauza unor probleme, am fost nevoit să renunț la ei și am reluat în 2015, când am primit cadou niște porumbei maturi de la tandemul Deftu Robert + Cătălin și de la verii mei, Savu Cosmin + Ady.  În anul următor, am început să concurez puii din ei.

 

În 2018, m-am hotărât să-i joc și eu la văduvie și atunci a început columbofilia adevărată. Până atunci, mâncau doar porumb și grâu, erau tot timpul liberi, după ce veneau de la concurs ieșeau afară și tot așa. Cum m-am ocupat de ei corespunzător (mâncare bună, program strict, curățenie zilnic, văduvie), au început să apară și rezultatele.

 

În 2018, am jucat un lot de 12 porumbei. Trei dintre ei au plecat la maraton. Unul s-a pierdut la o etapă de Severodonetsk. Din cei doi rămași, un mascul a încheiat cu 10 puncte la Maraton și femela a încheiat norma Record. Amândoi au fost prezenți în expoziția națională a U.C.P.R.

 

Tot în 2018, fratele meu mi-a achiziționat de la Deftu Robert + Cătălin 5 pui, dintre care au rămas doi. În 2019, unul dintre acești doi pui, RO-18-6146, a încheiat norma Demifond Yearling cu 9 puncte. Masculul RO-18-350818 a încheiat General Yearling cu 60 de puncte și un alt yearling foarte bun, RO-18-350826, s-a pierdut la ultima etapă, după 14 concursuri clasate în acel an, 4 dintre ele cu punctaj bun.

 

În 2020, am început campionatul cu 5 masculi, iar RO-18-350818 a încheiat norma Viteză cu 15 puncte. Iar masculul RO-16-6146 trebuia să fie locul 3 în expoziția U.C.P.R. la AS Viteză, însă deja îl vândusem și nu l-am mai propus.

                                                                                                                                                          

2. De-a lungul timpului, care a fost cel mai dificil obstacol în desfășurarea acestei activități și cum ați reușit să treceți peste el?

Unul dintre cele mai dificile momente pentru mine a fost în 2019, la al doilea maraton, când am pierdut femela RO-16-61277, care în 2018 încheiase norma Record. Dar cel mai rău m-am simțit când am pierdut acel yearling la a 15-a și ultima etapă din 2018, un zbor de Nikolaev. Mi-am pierdut atunci încrederea, entuziasmul, tot. Însă colegul meu de club, Deftu Robert, mi-a dat atunci un sfat, spunându-mi că, dacă mai pun așa mult la suflet, o să mă îmbolnăvesc rău de tot. De atunci am început să mă gândesc că trebuie să muncesc în continuare și să găsesc alt porumbel bun, care să-i ia locul celui pierdut. Eu sunt convins că din cauza porumbeilor mi-au apărut și problemele la inimă, suferind de hipertensiune arterială, pentru că pun foarte mult suflet în columbofilie. Dacă aș putea, aș dormi cu ei în volieră. Un alt moment delicat peste care a trebuit să trec a fost când am vândut părinții campionului. Am suferit o intervenție chirurgicală și trebuia să fac cumva rost de banii necesari.

 

3. Care ar fi, din punctul dumneavoastră de vedere, factorii care influențează cel mai mult reușita în sportul columbofil?

Ca un porumbel să facă rezultate, în primul rând trebuie să provină dintr-o familie de porumbei foarte buni, să arate impecabil la mână și să fie supus unui program foarte strict. Apoi, eu, personal, n-am schimbat niciodată amestecul de hrană în timpul sezonului. În cazul meu, porumbeii sunt hrăniți tot timpul cu aceeași mâncare, nu au amestecuri diferite în funcție de ziua săptămânii. Lucrurile sunt simple în ce privește amestecul meu: un sac de Champions Plus, o jumătate de sac Energy Plus și un sac de amestec de zbor la sac de rafie. Și cu el merg tot sezonul, fără să schimb nimic. Și caut să nu folosesc antibiotice în timpul sezonului. Numai atunci când simt că ceva nu e în regulă cu porumbeii, intervin cu medicamente, și asta 1-2 ori pe sezon. De obicei, găinațul și durata antrenamentului în jurul casei îmi spun imediat dacă sunt probleme.

 

4. Revenind acum la porumbelul dvs. campion, descrieți-ne parcursul său în toată perioada în care l-ați concurat, cu precădere în sezonul său de vârf (când a atins forma maximă, cât a durat aceasta, cum ați reușit să-l aduceți în forma de concurs optimă atunci când aceasta a scăzut, cum l-ați hrănit și condiționat, cum l-ați motivat sau ce elemente din crescătorie i-au amplificat acea stare de motivare)?

 

Eu am un criteriu: atunci când zbor puii, îmi formez o echipă de 5 masculi. Nu-i antrenez cu mașina și nu-i joc mai mult de 3 etape în țară (pe cei de viteză-demifond; cei de fond-maraton sunt concurați mai departe). Dacă în aceste 3 etape, cei 5 masculi din echipa de nominalizați sosesc primii 5 la mine în crescătorie, intră ulterior în lotul de zbor pentru anul următor. Imediat îi mut în compartimentul de maturi și le dau boxe. Acolo își iau cuibarele în boxe, acolo termină năpârlirea, deci intră practic de pui în sistemul de văduvie. De același sistem a avut parte și RO-18-350818. Cu diferența că la pui a fost jucat 5 etape, toate clasate. De obicei, mă limitez doar la etapele în țară deoarece eu consider că le ”ard” toată musculatura de mici dacă îi forțez și anul următor nu vor mai fi niște porumbei pe care să te poți baza.

 

În 2019, ca yearling, l-am jucat și pe el, și perechea lui. Femela era puțin mai puturoasă, tot timpul sosea după el și masculul nu puncta cum îmi doream, cu toate că în acel an a încheiat norma General cu 60 de puncte. L-am angajat la al doilea Nikolaev al sezonului (558 km) tocmai pentru că la viteză-demifond nu am fost mulțumit de clasările sale. Spre surprinderea mea, acea etapă de fond a fost cel mai bun concurs al lui din sezonul respectiv (locul 15 din 10.360 p.). Cu o etapă înainte, femela l-a așteptat acasă, pe ea nu am mai angajat-o. Deci la sosire a găsit-o în boxă. La Nikolaev am procedat la fel, simțind că metoda aceasta de motivare i se va potrivi mai bine.

 

În ce privește motivarea, eu aplic mereu aceeași metodă: tot timpul masculii își văd femela înainte de îmbarcare, timp de 5 minute. Nu contează condițiile meteo din timpul zborului: vânt din față sau vânt din spate, ploaie sau caniculă, eu îi motivez cu femela. Bineînțeles că acest lucru implică și riscuri, dar mi le-am asumat. De menționat totuși temperamentul lui RO-18-350818: după ce îl puneam în cușcă, aproape că dormea, spre deosebire de restul care erau mai agitați. Deci această metodă de motivare pe el îl liniștea. L-am urmărit și în mașina de concurs: nu se agita, nu se bătea cu ceilalți masculi, ci stătea foarte calm. Bineînțeles, nu-l lăsam să calce femela înainte de îmbarcare. Cu toate că alt mascul bun, ”46”, trebuia să-și calce partenera, altfel nu se motiva corespunzător. Avantajul unui lot mic de porumbei e că ajungi să-i cunoști foarte bine. Și dacă nu-ți cunoști foarte bine porumbeii, nu te poți gândi să ajungi să câștigi cu ei.  

 

În 2020, l-am jucat cu altă femelă. Primele două etape, el a sosit înaintea ei. La a treia etapă, Tulcea, femela l-a bătut și a găsit-o acasă. La următoarea Tulcea, a fost locul 8 pe club și 29 pe lansare din peste 11.000 de porumbei. De atunci, i-am oprit femela acasă și punctajele s-au îmbunătățit la demifond. La Caplani 3, a scos 7 puncte pe lansare. La ultimul demifond, Caplani 5, a obținut locul 3 pe lansare din 4.357 porumbei. La final de sezon, a încheiat norma Viteză cu 15 puncte. 

 

În 2021 am avut cel mai bun sezon cu el, 5 etape de 0 puncte. Aceeași femelă ca în 2020 și un pui crescut la început de sezon. Am vrut la un moment dat să-l extramotivez prin metoda geloziei, dar colegul meu de club, Măntescu Răzvan, m-a sfătuit să nu încerc altceva. Masculul venea după 3 etape cu 0 puncte și căutam ceva care să-l motiveze suplimentar. L-am ascultat însă pe Răzvan și-i mulțumesc pentru acest sfat deoarece porumbelul a bifat ulterior încă două etape cu 0 puncte.

 

Legat de recuperarea după concurs, eu nu administrez decât foarte rar electrolit. Dacă porumbelul nu se reface din mâncarea pe care i-o dau și din ceaiurile pe care i le prepar de două ori pe săptămână (sunătoare, coada-șoricelului, măceșe, cătină, merișoare, urzică etc.)., acel porumbel nu are valoare. Vorbim totuși de etapele scurte, din țară, de maxim 250 km. Iar porumbeii de maraton primesc a doua și a treia zi după sosire doar miez de nucă, porționat de mine în cubulețe mici, fără alte grăunțe.   

 

5. Cu ce probleme de sănătate v-ați confruntat cel mai adesea în crescătorie și cum ați reușit să le tratați/preveniți/ameliorați?

Singura boală mai serioasă cu care m-am confruntat și mă confrunt în continuare este boala puilor. N-am putut să o stăpânesc niciodată. În 2019, am avut un lot de aproximativ 30 de pui. N-am vrut să intervin cu nimic asupra lor și, într-un final, am pierdut mai mult de două treimi din ei.   

 

6. Dacă ar fi să o luați de la zero, spre ce sușe ori familii de porumbei v-ați îndrepta? Și, cel mai important, ce greșeli nu ați mai repeta?

Dacă ar fi să o iau de la capăt, mi-aș procura porumbeii tot de unde i-am luat și în 2016: Deftu Cătălin + Robert și Savu Cosmin + Ady. Ei au fost crescătorii ai căror porumbei mi-au dat satisfacție. E adevărat, nu am avut nici alte surse de unde să aduc. Îi mulțumesc pe această cale și lui Adrian Dobrescu, care mi-a făcut cadou un frate cu RO-20-253616 F, campioana UCP-ului la General Yearling în 2021.

 

Iar o greșeală pe care nu aș mai repeta-o niciodată ar fi să nu mai angajez un yearling cu 10 etape bune. L-aș opri acasă ca să pot să-l joc la doi ani. Pentru că la yearlingi, după aproximativ 10 etape, intervine oboseala și anul următor devine și mai dificil pentru ei.  

 

 

A consemnat: Oprea Andrei