Lotul Naţional U.C.P.R. 2023 – Locul 6 Demifond

Voicu Florentin – A.C.S.C. Victoria Comişani (Dâmboviţa)

Locul 6 Demifond Palmares 2022-2023 cu femela RO-20-467635

 

1. Toți columbofilii au o poveste a lor de început, fiecare interesantă în felul ei. Care este povestea dumneavoastră columbofilă? Ce anume v-a determinat să intrați în acest univers și să cultivați porumbei? Cum a pornit totul?

De mic copil am avut porumbei împreună cu fratele meu. Porumbei comuni – guţani, voiajori, jucători, de la prieteni, de la cunoştinţe, de unde se puteau procura. Primul porumbel cumpărat a fost un albastru, pe la vârsta de 13-14 ani, pe care am plătit 2500 de lei unui vecin. După două zile mi-a plecat şi am alergat după el pe toate casele din zonă. Până să mă mut în 2010 la clubul din Comişani, am concurat la clubul Nae Mihăilescu din Târgovişte, pe numele unui crescător care între timp a decedat. Se zbura pe atunci în mare parte cu ceasuri mecanice, iar lotul meu era format din păsări pe care le aduceam de la prieteni şi cunoscuţi, deci concuram fără mari pretenţii. Cam aşa a început toată nebunia cu porumbeii de concurs. Abia din 2012, când am plecat să lucrez în Germania, am început să caut porumbei, iar primul crescător de la care am achiziţionat a fost Theo Behrens, de unde i-am adus, printre alţii, pe tatăl lui „25” (loc 1 expo Viteză Palmares 3 ani) şi al lui „62” (loc 3 expo Viteză Palmares 2 ani). Acesta a fost primul pas în direcţia practicării sportului columbofil de performanţă şi primul crescător serios de unde am adus porumbei. Puţini, dar buni. După care am ajuns la Hans Beverdam în Olanda, de unde am achiziţionat 3 porumbei care până în ziua de astăzi sunt baza crescătoriei mele. În toamna lui 2012, împreună cu Theo Behrens, am ajuns la Gaby Vandenabeele, de unde am luat câteva ouă din care ulterior am selectat un mascul şi o femelă. Mai târziu, în 2015, l-am vizitat pe Marcel Sangers, când deja începuseră să apară şi ceva rezultate pentru mine, de porumbei ocupându-se tatăl meu. La Marcel Sangers am ajuns cumva printr-o întâmplare – fericită de altfel – deoarece cu câteva zile înainte îl vizitasem pe Wolfgang Roeper, marele campion german, care, neavând nimic de vânzare în acea perioadă, m-a determinat să mă reorientez către alt crescător, în cazul de faţă fiind vorba de Marcel Sangers. De la el am adus doi pui, care trebuia să formeze un cuplu, numai că amândouă au ieşit femele. Cel care trebuia să fie mascul şi s-a ales femelă este chiar mama locului 6 în lotul naţional U.C.P.R. la categoria Demifond, anul acesta. 

Primul porumbel în expoziţia columbofilă a U.C.P.R. a fost la categoria General Yearling, o femelă „699”, reprodusă dintr-un mascul primit cadou de la Hans Beverdam. Rezultatele cu adevărat bune au început să apară în 2016, acestea fiind obţinute cu puii reproduşi din achiziţiile mai sus menţionate. În 2016 s-a născut şi primul meu porumbel de top naţional U.C.P.R., e vorba de masculul RO-16-41125, ale cărui ultime două cifre din seria inelului coincid cu data mea de naştere. L-aş putea numi porumbelul meu de suflet pentru că abia odată cu el am simţit ce înseamnă să fii pe primul loc (la nivel de club, protocol şi zonă). În 2018, s-a născut un frate bun cu „25-ul”, masculul RO-18-542662, un porumbel cu 3 ani de palmares la categoria Viteză. Şi tot în 2018, poate cel mai bun an în compartimentul de reproducţie, s-a născut şi RO-18-542658 M, locul 1 Nat. U.C.P.R. AS Super M+Y 2021 (cu punctaj record), locul 5 Nat. U.C.P.R. Fond 2021 (cu un loc 1 pe lansare la ultima etapă de fond a sezonului, din câteva judeţe) şi rezervă în lotul naţional U.C.P.R. la categoria General. În 2018 s-a născut un lot de porumbei care m-au reprezentat în expoziţia columbofilă a U.C.P.R. de la Viteză până la Maraton, cum a fost femela RO-18-22541, loc 11 Expo U.C.P.R. la categoria Maraton U.C.P.R. Şi tot în 2018 am avut o femelă yealingă cu 3 locuri de 1 pe lansare la etape de viteză-demifond. Şi tot cu porumbeii din generaţia 2018 am devenit şi locul 1 Nat. U.C.P.R. Crescător Fond 2021.

 

2. De-a lungul timpului, care a fost cel mai dificil obstacol în desfășurarea acestei activități și cum ați reușit să treceți peste el?

Obstacole mari nu cred să fi întâmpinat până acum. Poate în anumiţi ani faptul că nu am putut fi alături de porumbei atât cât mi-aş fi dorit din cauza locului de muncă, iar în alţi ani gruparea în care ne-am regăsit toţi crescătorii din zona mea şi faptul că ne-am aflat într-un dezavantaj evident faţă de sudul extrem.

 

3. Trecem acum la porumbelul dvs. campion. Descrieți-ne parcursul său în toată perioada în care l-ați concurat, cu precădere în sezonul său de vârf.

Femela a fost concurată 3 ani. Are palmares 3 ani Viteză, palmares 3 ani Demifond, palmares 2 ani AS Viteză şi palmares 2 ani AS Demifond. În 2022, are 9 demifonduri clasate din 9 angajate, cu două locuri de 1 consecutive pe lansare. Anul acesta, tot 9 demifonduri clasate din 9 angajate şi 13/13 clasări. Ca metodă de zbor, a fost zburată văduvă. Pe final de sezon, avea nevoie de un demifond cu un punctaj mai bun. Aşa că la utima etapă de viteză din sezon nu am mai angajat-o şi am ţinut-o acasă. Am împerecheat-o şi în acest interval a şi ouat. Iar cu 3 zile până în ultima etapă de demifond (Ungheni), i-am pus un pui mic sub ea, mutat de la matcă. A fost locul 3 zonal, a obţinut 6 puncte şi astfel am bifat la finele sezoului a doua prezenţă în lotul naţional al U.C.P.R.

 

Tatăl acestei femele, „72-ul”, are şi el o poveste interesantă. În 2016 a fost concurat pe Ucraina, iar în 2017 mutat pe Polonia. S-a pierdut la un maraton şi mi s-a întors după aproape 2 ani, în 2019. În ziua când s-a întors, la mine se afla un prieten, care, ştiind că nu obişnuiesc să opresc porumbeii pierduţi, mi l-a cerut cu împrumut. De acest mascul nu am vrut însă să mă despart deoarece am simţit atunci că pot reproduce ceva bun din el. A fost acel „feeling” pe care îl avem câteodată în privinţa unui porumbel. Anul următor, în 2020, am scos 3 pui din acest cuplu (72-ul x femela originală de Sangers), dintre care doar femela RO-20-467635 a rămas. Dar mi-a confirmat intuiţia pe care am avut-o atunci, în 2019, când tatăl ei a revenit după 2 ani, pierdut fiind la un zbor din Polonia.

 

4. Cum arată programul dumneavoastră de recuperare după concurs? Urmaţi o schemă anume sau vă adaptaţi în funcţie de fiecare concurs? Pe ce puneţi accent în această etapă?

La început, am urmat un plan, pe care mi l-am însuşit dintr-un catalog Rohnfried şi după care se ghida şi Theo Behrens, crescătorul german de care am pomenit mai sus. Şi cumpăram aproape toată gama Rohnfried, de la produsele de condiţionare până la cele de recuperare. Pe parcurs, am renunţat treptat la multe dintre ele şi acum mai folosesc doar câteva, plus că am trecut şi la alţi producători. Astfel, în prima apă administrez Peeters Speciaal. Pe boabe, proteina K+K 3000 şi Entrobac de la Rohnfried, şi un ulei, Belgaform, pentru a umecta grăunţele. Clasicul RO 200 pentru aportul de carbohidraţi înainte de îmbarcări şi cam atât. E adevărat, fără produse complementare nu poţi duce un sezon cap-coadă, dar a cădea în extrema utilizării lor excesive mi se pare o greşeală pe care nu sunt dispus să o mai fac.

 

Ca hrană, de vreo 4 ani folosesc numai amestec de la Vanrobaeys, cel cu alune, la care am mai adăugat câteodată – când se anunţa o etapă cu vânt din faţă – un mix de seminţe format din alune, cânepă şi miez de floarea-soarelui, dar nu în exces. O hrană bună, variată şi consistentă mi se pare esenţială, iar în lipsa ei, orice produs de condiţionare / energizant îl consider inutil.

 

Între concursuri sau după sosirile de la antrenamente, în funcţie de cum îi simt, le mai administrez alternativ un tratament împotriva tricomonozei şi unul împotriva afecţiunilor respiratorii. Dar aplic aceste tratamente doar atunci când consider că se impun şi pentru asta trebuie să urmăreşti porumbeii. Înainte, mă ţineam de un program strict şi săptămânal alternam tratamentele de mai sus, dar am ajuns la concluzia că le făceam mai mult rău decât bine şi lipsa rezultatelor de atunci o pun şi pe seama acestui aspect.

 

5. Cu ce probleme de sănătate v-ați confruntat cel mai adesea în crescătorie și cum ați reușit să le tratați/preveniți/ameliorați?

Probleme de sănătate nu am avut decât cu puii şi acesta este principalul motiv pentru care în 2023 nu i-am mai concurat. Teama de adeno-coli m-a dus astfel în ipostaza de a avea primul meu an columbofil fără pui zburaţi. Am avut probleme mari cu această boală în 2019, când mi-au murit toţi puii cu rezultate bune la etapă. Primele 3 concursuri din acel an la pui au fost foarte bune, după care a urmat dezastrul. Am reuşit să redresez totuşi situaţia cu produsele existente pe piaţă şi pe care le cunoaşte toată lumea, aplicând inclusiv reţeta domnului Nicu Bizdrigheanu, cu Metronidazol perfuzabil, Amoxicilină şi Hepatoprotect.

 

6. Dacă ar fi să o luați de la zero, ce greșeli nu ați mai repeta şi ce aţi schimba în abordarea unui campionat din punctul de vedere al pregătirii lotului de zbor?

Cred că aş fi procedat la fel, în sensul că aş fi achiziţionat porumbei de la aceeaşi crescători, poate ceva mai mulţi de data aceasta. Îmi pare rău că nu am reuşit să aducceva de la Wolfgang Roeper, un crescător fabulos şi cu referinţe extraordinare în Europa (ex: fraţii Leideman, Erik Limbourg, Gunter Prange etc.), şi câţiva porumbei de maraton de la familia Freialdenhofen. Apoi, în altă ordine de idei, în fiecare an am rărit produsele folosite în timpul unui sezon. Pentru că, fără porumbei buni, fără o mâncare echilibrată şi fără o îngrijire atentă, rezultatele vor rămâne o himeră.

 

7. Din punctul dumneavoastră de vedere, care considerați că a fost cel mai util sfat pe care l-ați primit în acest domeniu?

Să mă limitez la puţini porumbei, atât în lotul de zbor, cât şi la matcă, pentru a avea un control foarte bun asupra lor. Iar aceasta e o concluzie la care am ajuns personal şi o spun fără să mă consider superior în vreun fel cuiva. Meserie pot spune că mai mult am furat, observând sau întrebând diferiţi cescători acolo unde aveam lacune ori dubii. Şi m-am axat în principal pe acele răspunsuri care coincideau în dreptul tuturor sau majorităţii celor întrebaţi. Plus că mi-a plăcut să fiu autodidact. În vizitele pe care le-am făcut crescătorilor de care am pomenit mai sus, le-am luat la mână toţi porumbeii buni zburători şi reproducători şi astfel mi-am făcut o idee despre cum ar trebui să arate şi ai mei. Cosider că un porumbel bun se creează în principal datorită priceperii crescătorului şi nu este rezultatul hazardului.

 

A consemnat: Andrei Oprea