Lotul Naţional U.C.P.R. 2023 – Locul 4 Fond

Guţă Daniel – A.C.S.C. Victoria Comişani (Dâmboviţa)

Locul 4 Fond Palmares 2022-2023 cu masculul RO-20-321217

 

1. Toți columbofilii au o poveste a lor de început, fiecare interesantă în felul ei. Care este povestea dumneavoastră columbofilă? Ce anume v-a determinat să intrați în acest univers și să cultivați porumbei? Cum a pornit totul?

Povestea mea columbofilă nu are un început ca timp sau dată. Am crescut lângă porumbei şi i-am avut în curte de când am făcut primii paşi în copilărie, tatăl meu crescând porumbei de când mă ştiu. Perioada copilăriei mi-am petrecut-o printre porumbei şi îmi plăceau în mod deosebit curcanii şi jucătorii. Primii pentru modul interesant în care îşi desfăceau coada în formă de evantai, cei din urmă pentru felul în care se înălţau şi coborau cu viteză, rostogolindu-se până aproape de sol. Apoi, mă fascina modul în care îşi apărau cuibul şi mă loveau cu aripa când mă apropiam de cuibar. La fel şi puii mici, care loveau cu ciocul când îi luam în palmă. Toate aceste lucruri şi multe altele m-au atras şi m-au făcut să-i îndrăgesc în perioada copilăriei. Mai târziu, în adolescenţă, când tatăl meu concura porumbeii, mergeam cu el la clubul unde era înscris ca membru şi îi îmbarcam pentru concurs. La noi în comună nu exista club columbofil şi duceam pe portbagajul bicicletei cuştile cu porumbei. Pentru mine era o activitate plăcută. Duminica, în ziua lansării, îi aşteptam acasă, iar aşteptarea aceasta avea o încărcătură emoţională de nedescris. Emoţiile erau mari în special la prima sosire, iar sarcina mea era să duc clema de control la sediul clubului pentru anuţarea porumbelului sosit. Clubul se afla la o distanţă de peste 10 km şi pedalam pe bicicletă vreo 20 de minute ca să mă încadrez în baremul de timp. Cam aşa s-au desfăşurat primii mei ani de columbofilie. Odată cu depăşirea acestui prag de vârstă, nu am mai reuşit să cultiv porumbei în crescătoria proprie din cauza problemelor vieţii, familia, casa şi serviciul fiind prioritare. Totuşi, prin anii 2000, s-a reaprins această pasiune şi mi-am construit propria volieră, de care eram foarte mândru la acea vreme şi pe care am echipat-o cu instalaţiile corespunzătoare, cum văzusem la alţi crescători. Porumbeii, 10 la număr, i-am achiziţionat de la tatăl meu, care m-a ambiţionat şi m-a motivat spre performanţa columbofilă. Următorii ani, am concurat porumbei împreună cu tata din motive legate de serviciu şi nu am reuşit să mă înscriu ca membru independent. Anii au trecut, fără rezultate notabile, fapt care m-a dezamăgit, iar motivarea de a face performanţă m-a schimbat radical. În anul 2016, am achiziţionat un număr de 30 de porumbei de pe site-urile de licitaţii şi am investit o sumă destul de mare de bani la vremea respectivă. În felul acesta am reuşit să-mi creez prima matcă. Apoi m-am înscris la clubul din Comişani şi am început să concurez în nume propriu la toate etapele din planul de zbor. Îmi place să particip la toate categoriile din program şi pentru acest lucru angajez un lot destul de mare de porumbei la fiecare etapă.

 

2. De-a lungul timpului, care a fost cel mai dificil obstacol în desfășurarea acestei activități și cum ați reușit să treceți peste el?

O spun din capul locului, cel mai dificil obstacol pentru mine a fost timpul petrecut în crescătorie din cauza serviciului care mă ţine departe de casă. De multe ori am apelat şi am fost ajutat de familie şi prieteni pentru îngrijirea şi întreţinerea lor cât am lipsit de acasă. Dificilă a fost şi perioada de început în sportul columbofil, când cunoştinţele mele despre porumbeii sportivi erau limitate şi m-am confruntat cu diferite probleme de sănătate în rândul porumbeilor, probleme de creştere, de întreţinere şi multe alte deficienţe specifice începătorului. Din această doriţă de a cunoaşte cât mai multe lucruri despre porumbeii de concurs, am început să studiez diferite materiale (articole) dedicate porumbeilor. Fără cunoştinţe columbofile şi fără experienţă în domeniu, este dificil să ajungi la performanţe notabile în sportul columbofil.

 

3. Trecem acum la porumbelul dvs. campion. Descrieți-ne parcursul său în toată perioada în care l-ați concurat, cu precădere în sezonul său de vârf.

Porumbelul care face subiectul acestui articol este component al lotului naţional palmares 2 ani la categoria Fond. Este un mascul albastru, de talie medie, cu spate puternic şi temperament blând. A fost concurat la natural şi împerecheat cu mai multe femele în aceşti 3 ani. În 2020, ca pui, a clasat 4 etape de viteză. În 2021, ca yearling, a fost angajat la toate etapele de viteză-demifond, clasând 12 din 15 şi realizând normele Viteză, AS Viteză, Demifond şi AS Demifond. În 2022 a făcut un sezon excepţional în crescătoria mea, fiind concurat la toate etapele de demifond şi fond, iar la final a încheiat norma Fond cu 9,158 puncte. Este un porumbel foarte determinat să ajungă înapoi în crescătorie, indiferent de condiţiile meteo. A clasat etape cu ploaie, cu vânt şi caniculă, deci este un porumbel complet din acest punct de vedere. Datorită ataşamentului său faţă de cuib şi mai ales a grijii cu care îşi creşte puii, înainte de îmbarcarea pentru etapele de fond l-am motivat cu puişor de 12-14 zile şi uneori cu un ou în cuib. La întoarcere, nu a beneficiat de recuperare individuală, ci a intrat în program alături de ceilalţi porumbei. Am încercat să aplic o recuperare mixtă, folosind atât produse naturale, cât şi produse de specialitate din comerţ. Şi în sezonul 2023 a continuat în nota sa obişnuită, realizând normele Viteză, Demifond, Fond, AS, General şi AS Super. Pentru mine este un exemplar deosebit, care mi-a adus multe satisfacţii, mai ales la etapele deosebit de grele pe Polonia. Când alţi porumbei au clacat, el nu m-a lăsat în drum niciodată.

 

4. Cum arată programul dumneavoastră de recuperare după concurs? Urmaţi o schemă anume sau vă adaptaţi în funcţie de fiecare concurs? Pe ce puneţi accent în această etapă?

Programul de recuperare şi menţinere în formă a porumbeilor s-a pliat întotdeauna pe caracterisiticile etapei care urma. Am folosit în mare parte produse naturiste, spre exemplu un ceai consistent la sosire, din plante pe care le culeg din natură, desigur în amestec cu produsele specifice care se găsesc în magazinele de specialitate. A doua zi după concurs, zbor de voie, baie obligatoriu, după care, în funcţie de starea porumbeilor, urmez un tratament aşa-zis preventiv sau unul curativ. În ziua a 3-a, porumbeii sunt antrenaţi dimineaţa şi se observă starea lor generală: dacă sunt în febră sau recuperaţi. În ziua a 4-a sau a 5-a urmează un antrenament de la 50-60 km, după care încep pregătirea pentru etapa următoare.

 

5. Cu ce probleme de sănătate v-ați confruntat cel mai adesea în crescătorie și cum ați reușit să le tratați/preveniți/ameliorați?

Probleme de sănătate au fost şi încă mai sunt, deşi încerc să le controlez ori să le menţin la un nivel scăzut. Tratamentele preventive aplicate la timpul lor au fost şi sunt eficiente întrucât am reuşit să evit proliferarea bolilor. În mare parte, problemele de sănătate au apărut din cauza faptului că voliera mea este predispusă la umezeală, fiind orientată către nord şi lumina soarelui pătrunde în crescătorie doar în puţină măsură pe timpul zilei. Tricomonoza, ornitoza şi problemele respiratorii sunt afecţiunile cu care m-am confruntat cel mai des. Dar profilaxia şi vaccinarea m-au ajutat să-mi menţin lotul de porumbei sănătos.

 

6. Dacă ar fi să o luați de la zero, ce greșeli nu ați mai repeta şi ce aţi schimba în abordarea unui campionat din punctul de vedere al pregătirii lotului de zbor?

Dacă ar fi să pornesc de la început, aş ţine cont de mai multe aspecte de care m-am lovit şi din care am învăţat. În primul rând, aş construi o crescătorie adecvată, cu o bună orientare, care să capteze lumina şi căldura soarelui. În al doilea rând, nu aş mai investi la întâmplare în porumbei. Dacă pleci la drum cu un lot valoros de porumbei, rezultatele nu se vor lăsa aşteptate. Legat de a doua parte a întrebării dumneavoastră, pregătirea lotului de zbor necesită cunoaşterea porumbeilor şi a calităţilor care le permit să facă performanţă la o anumită categorie. Din punctul meu de vedere, un porumbel care este angajat la o etapă lungă, pentru care nu este pregătit, riscă să îi fie compromis întreg campionatul.

 

7. Din punctul dumneavoastră de vedere, care considerați că a fost cel mai util sfat pe care l-ați primit în acest domeniu?

Sfatul util pe care l-am primit şi l-am acceptat a fost să fac întotdeauna o selecţie riguroasă în crescătorie, fără remuşcări, deoarece porumbeii care nu se prezintă bine nu vor fi capabili niciodatată de performanţă şi trebuie renunţat la ei. Şi un al doilea sfat util care mi s-a dat a fost următorul: menţinerea porumbeilor sănătoşi reprezintă 50% din succes.

 

A consemnat: Andrei Oprea