Campioni U.C.P.R. în sezonul 2023 – Adrian Dobrescu + Kaskadoru

Adrian Dobrescu + Kaskadoru – C.S.C. Vulcana Pandele (Dâmboviţa)

Locul 1 Nat. U.C.P.R. AS Fond Y. 2023 cu masculul RO-22-494082

 

1. Toți columbofilii au o poveste a lor de început, fiecare interesantă în felul ei. Care este povestea dumneavoastră columbofilă? Ce anume v-a determinat să intrați în acest univers și să cultivați porumbei? Cum a pornit totul?

M-am născut cu porumbei în curte deoarece tatăl meu, Niculae, a avut porumbei. Nu îi concura, nu a fost niciodată membru afiliat, îi ţinea doar de frumuseţe. De la sine înţeles că şi mie au început să-mi placă de mic şi tata chiar m-a sprijinit în pasiunea aceasta, indiferent de situaţie, până în ultimii săi ani de viaţă.

Am devenit membru columbofil afiliat în 2001, la clubul din Pucioasa, cu toate că primul porumbel zburat a fost în toamna lui 1996, la concursurile cu puii, când aveam doar 10 ani. Bineînţeles că acei porumbei erau angajaţi pe numele prietenilor care erau înscrişi. Nu aveam ceas constator, doar îi îmbarcam în maşină şi singura bucurie o reprezenta sosirea lor.

 

Primul meu rezultat bun l-am oţinut în 2004, locul 1 Nat. AS Yearling şi locul 3 Nat. General Y. cu acelaşi porumbel, o femelă cu seria RO-03-607547, care se trăgea din porumbeii lui Bogdan Simion. Apoi, în 2005, locul 1 Nat. Viteză Y. De atunci, cam în fiecare an am avut câte un porumbel bun sau un rezultat bun la nivel naţional U.C.P.R.

 

Primii porumbei buni pe care i-am avut au fost de la Bogdan Simion, cu care mă ştiam de mic copil pentru că bunicii noştri au fost vecini şi, într-o vreme, acolo îşi ţinea porumbeii. Apoi, din 2007, prin intermediul prietenului Măntescu Răzvan, am ajuns să lucrez o perioadă însemnată de timp şi în crescătoria lui Marius Andrei, unde calitatea genetică a porumbeilor nu mai are nevoie de nici o prezentare.

 

2. De-a lungul timpului, care a fost cel mai dificil obstacol în desfășurarea acestei activități și cum ați reușit să treceți peste el?

Aşa cum am menţionat mai sus, cel mai dificil moment pentru mine a fost când tata s-a stins din viaţă acum câţiva ani. De la el am moştenit dragostea şi pasiunea pentru porumbei, el m-a ajutat întotdeauna necondiţionat când eram copil, cu bani şi cu tot ce a mai fost nevoie pentru a nu renunţa la ei şi a merge mai departe. Am fost, sunt şi îi voi fi recunoscător toată viaţa pentru asta, Dumnezeu să-l odihnească.  

 

3. Trecem acum la porumbelul dvs. campion. Descrieți-ne parcursul său în sezonul competiţional 2023 şi cum l-aţi pregătit.

Porumbelul nu a fost pregătit într-un mod aparte de restul lotului de zbor. Un semn distinctiv că se va preta bine la genul acesta de etape a fost în 2022, la pui, când a ocupat locul 62 pe lansare Super Derby Halkidiki (562 km), el fiind zburat pe altă rută ca pui în acel an, nu pe Grecia. A fost primul sosit în crescătoria mea atunci, în prima zi de concurs, la 17:47, viteza medie 933 mpm, deci i-a bătut pe ceilalţi care aveau deja mulţi kilometri zburaţi pe acea rută.

 

În 2023, ca yearling, a clasat 6 etape de fond pe Grecia, între 533 şi 559 km, etape unde a fost extrem de constant. Dovadă şi viteza medie înregistrată la fiecare dintre aceste 6 etape de fond, care mai mereu s-a situat în jurul valorii de 1100 mpm., în condiţiile unui vânt predominant din faţă.

 

4. Cum arată programul dumneavoastră de recuperare după concurs? Urmaţi o schemă anume sau vă adaptaţi în funcţie de fiecare concurs? Pe ce puneţi accent în această etapă?

În general, sunt foarte atent cu recuperarea, îi acord importanţa cuvenită, însă felul în care se recuperează depinde de concurs, de gradul său de dificultate. Caut să alternez produsele administrate, deşi cam toate mi s-au părut la fel din punctul de vedere al eficienţei. Un produs pe care l-am utilizat mereu a fost Belgasol, apoi glucoza, însă odihna e principalul ingredient al recuperării.

 

5. Cu ce probleme de sănătate v-ați confruntat cel mai adesea în crescătorie și cum ați reușit să le tratați/preveniți/ameliorați?

În ultimii ani, am avut probleme cu sindromul adeno-coli. Chiar în 2023, în sezonul cu maturii, mi-a „picat” cea mai bună femelă din lotul de zbor de până atunci. Iar la pui, până să debuteze sezonul rezervat lor, am fost nevoit să sacrific 13-14 exemplare. Apoi, boala a recidivat după prima şi a treia etapă cu puii. Este dificil să ţii în frâu acest sindrom în sezonul competiţional pentru că puii sunt supuşi unui efort prelungit şi mai ales unui stres constant, perioadele de repaus sunt scurte şi boala are astfel teren fertil pentru a prolifera.

 

6. Care ar fi cea mai importantă calitate pe care o apreciaţi la un porumbel?

În principal, sunt atent la musculatură şi la spatele păsării, să fie cât mai puternic. În rest, nu mă uit la ochi sau la configuraţia penelor, deşi este de preferat un penaj cât mai mătăsos.

 

7. Dacă ar fi să o luați de la zero, ce greșeli nu ați mai repeta?

Cred că am făcut unele greșeli în privinţa tratamentelor administrate. Adică i-am tratat când porumbeii nu aveau nevoie de aşa ceva. De la an la an, am început să administrez tot mai puţine cure medicamentoase. Iar când mă confrunt cu vreo problemă, tratez individual, doar pasărea afectată, nu mai supun întreg lotul unei astfel de practici deoarece mi se pare total contraindicată.

 

8. Din punctul dumneavoastră de vedere, care considerați că a fost cel mai util sfat pe care l-ați primit în acest domeniu?

În ultimii ani, am ajuns în vizite columbofile la diferiţi crescători din străinătate, cu precădere în Belgia, şi cred că cele mai bune sfaturi de acolo le-am primit. În primul rând, să nu mai judec un porumbel după felul în care arată la mână pentru că genul acesta de evaluare te păcăleşte de cele mai multe ori. Şi în al doilea rând, să nu mai cred în pedigree, să nu mai cataloghez potenţialul unui porumbel după originea sau ascendenţa înscrisă pe acea hârtie.

 

A consemnat: Andrei Oprea