Campioni U.C.P.R. în sezonul 2023 – Lepădatu Lucian

Lepădatu Lucian – C.S.C. Puchenii Mari (Prahova)

Locul 1 Nat. U.C.P.R. Maraton Extrem M+Y 2023 cu masculul RO-19-409655

 

1. Toți columbofilii au o poveste a lor de început, fiecare interesantă în felul ei. Care este povestea dumneavoastră columbofilă? Ce anume v-a determinat să intrați în acest univers și să cultivați porumbei? Cum a pornit totul?

În primul rând, salut cu respect toţi columbofilii. Numele meu este Lepădatu Lucian, am 40 de ani şi activez la clubul C.S.C. Puchenii Mari din județul Prahova. Pasiunea pentru porumbei probabil o moștenesc de la bunicul meu, care, după spusele tatălui(findcă bunicul a decedat înainte ca eu să mă nasc), avea foarte mulți porumbei și iubea enorm aceste minunate ființe. Am crescut de mic la tară, înconjurat de porumbei; unchiul avea, vecinii aveau, era perioada când omul era una cu natura. Prima pereche de porumbei am primit-o de la unchiul meu și, de atunci, aceştia au fost prezenți mereu în mintea mea, cu toate că au mai fost și perioade de întreruperi. Țin minte că primii pui de porumbel primiți, ca să nu îi pierd, îi legam cu ață de picior și îi dădeam pe casă ca să se obișnuiască.

Nu mi-a plăcut niciodată să țin porumbei mulți, iar curățenia în crescatorie pentru mine a fost pe primul loc. Pe timpurile acelea, nu erau crescătorii ca acum, construiaomul din ce avea și țin minte că, la vârsta de9-10 ani, aveam porumbeii în podul unui coteţ și, ca să le fac curat, intram pe burtă și tot praful îmi venea în faţă. Cam asta este columbofilia: când este pasiune, nimic nu este greu și treci peste orice obstacol.

 

Prima dată am început să concurez porumbeii prin 2007 și am zburat până în 2011. Cu toate că, pe timpul acela, nu prea aveam de unde să culeg informații ca în ziua de astăzi, am reușit să iau câteva cupe la nivel judeţean, cum ar fi pentru locul 2 General Crescător, locul 2 Demifond Crescător etc. În 2011, m-am oprit din a mai concura porumbeii și m-am reapucat în 2018. De la bun început mi-am propus să joc fond și maraton deoarece știam cu ce se mănâncă viteza și demifondul și cât de mult timp și atenție sunt necesare pentru aceste două categorii. Baza porumbeilor mei o reprezintă porumbeii de Emiel Denys, încrucișati cu fii și fice din campionii la fond și maraton din zona noastră.

 

2. De-a lungul timpului, care a fost cel mai dificil obstacol în desfășurarea acestei activități și cum ați reușit să treceți peste el?

Un obstacol major pentru mine (şi cred că nu numai în cazul meu) îl reprezintă menţinerea stării de sănătate în crescătorie. Dacă nu ai sănătate la păsări, totul este pierdut. Ca să trec peste acest obstacol (cu toate că nu prea am timp) am încercat să stau cât mai mult în preajma porumbeilor, să observ de ce au nevoie şi când, dacă strănută, cum zboară, dacă mănâncă şi cât mănâncă şi, în funcţie de aceste lucruri, am intervenit. Nu cred în produse minune (cel puţin pentru maraton) şi administrez puţine produse la porumbei. Mă axez mai mult pe recuperare decât pe condiţionare.

 

3. Trecem acum la porumbelul dvs. campion. Descrieți-ne parcursul său în sezonul competiţional 2023 şi cum l-aţi pregătit.

Campionul „655” este un porumbel mediu spre mic, cu o aripă foarte bună, bine ventilată. Porumbelul nu a beneficiat de un tratament special faţă de ceilalţi porumbei. Toate etapele le-a jucat ca văduv. Sistemul meu este simplu. El a fost împerecheat cam în jurul datei de 15 martie, a crescut un rând de pui, după aceea, la a doua serie, a fost văduvit pe ouă între 5 şi 10 zile . Toți porumbeii sunt duşi între etape la un antrenament, cel mult două dacă etapa se mai decalează din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, distanţa fiind aproximativ 60 km aerian. Porumbelul nu a văzut la nici o etapă femela în ziua îmbarcării. Semnele că ar fi un porumbel bun le-a arătat la primul Lublin din 2023,un zbor foarte greu, unde pe club au intrat în prima zi doar 7 porumbei, iar el a clasat al 4-lea pe club şi al 2-lea pe crescătoria mea. Îl consider un porumbel pentru etape grele, majoritatea clasărilor lui fiind sub viteza de 1000m/min. Maximum de formă l-a atins în luna iulie, singurul lui semn vizibil că este în formă fiind faptul că, în timpul antrenamentului obişnuit de o oră în jurul crescătoriei, masculi ieşea din stol, zbura singur câteva ture şi apoi revenea în stol.

4. Cum arată programul dumneavoastră de recuperare după concurs? Urmaţi o schemă anume sau vă adaptaţi în funcţie de fiecare concurs? Pe ce puneţi accent în această etapă?

Programul meu de recuperare este următorul. Cel mai important lucru din punctul meu de vedere în recuperarea porumbelului după o cursa de maraton îl constituie odihna. Porumbelul, indiferent că este mascul sau femelă, stă cu perechea până dimineața dacă vine în prima zi, și până seara dacă vine a doua zi de dimineață. Porumbelul primește mâncare în boxă cât mai aproape de el finca din cauza epuizării de multe ori ie greu sa coboare pana la hranitoare. Prima apa când vin este curata ulterior primesc toliamim plus miere, lămâie aproximativ 1 zi sau 2 în funcție de cât de dur a fost zborul respectiv. La sosire folosesc o mâncare mai bogata în proteine câteva zile iar apoi treptat în funcție de cum se antrenează trec din nou pe mâncarea de baza, de concurs. Primele 2 zile nu ies la antrenament și nu ii deranjez decât la ora mesei.

 

5. Cu ce probleme de sănătate v-ați confruntat cel mai adesea în crescătorie și cum ați reușit să le tratați/preveniți/ameliorați?

Deoarece țin puțini porumbei și sunt foarte atent la alimentaţie, vaccinuri, curățenie, nu am avut probleme de sănătate majore cu porumbeii. Țin să precizez că nu mi-a murit niciodată un porumbel din crescătorie în sezon. Deoarece aerisirea în crescătorie mi-a dat mereu bătăi de cap, am avut unele probleme respiratorii la porumbei în sezoanele 2021 și 2022. În prezent, după mai multe modificări, cred că sunt pe drumul cel bun. Consider că toți porumbeii au bacterii benefice și bacterii patogene, care abia așteaptă ca porumbelul să fie slăbit ca să poată ataca și din această cauză sunt foarte atent la medicaţie în sezon atunci când porumbelul este vulnerabil în faţa bolilor din cauza stresului şi a epuizării.

 

6. Care ar fi cea mai importantă calitate pe care o apreciaţi la un porumbel?

Sunt mai multe, dar prima calitate la un zburător de maraton extrem o constituie ambiţia lui de a trece prin orice pentru a ajunge acasă.

 

7. Dacă ar fi să o luați de la zero, ce greșeli nu ați mai repeta?

Greșelile pe care le-am făcut și pe care nu le-aș mai repeta sunt mai multe, printre care: nu aş juca la mai multe categorii din același compartiment. Nu ai cum să pregăteşti şi pe cei de viteză şi pe cei de demifond şi pe cei de maraton. Fiecare categorie necesită o pregătire diferită. Nu aş mai împerechea pe finalul sezonului porumbeii (cum am făcut de altfel şi m-a costat mult) care au fost jucaţi ca văduvi.

 

8. Din punctul dumneavoastră de vedere, care considerați că a fost cel mai util sfat pe care l-ați primit în acest domeniu?

Un sfat bun pe care l-am primit a fost să nu alerg după toate categoriile că s-ar putea să nu prind nici una. Din acest motiv şi din cauza timpului limitat, am ales să mă axez pe etapele de distanţă lungă, ţinta mea fiind maratonul extrem.

 

A consemnat: Andrei Oprea